îmi pun gândul inocent pe ghilotina timpului cu miros de mușcate sălbatice ispășesc clipa cu pleoapele deschise către mâine visul înghețat să sărute coapsa primăverii la orizont cerul îmi lustruiește aripile ponosite să pot zbura la altitudinea dorului ciugulit de păsări dezmoștenite pe tărâmul iubirii să pot fi poet cu normă întreagă în slujba lumii