Sunt poet de sorginte latină, decojesc cerul până la umerii îngerilor, să-mi pot pune pana albastră ce cântărește atâtea suflete. Sunt poet cu normă întreagă, am primit mandat să pot conduce cuvintele pe ruta minte-inimă spre insula singularității. Chiar dacă existența mi-a vândut iluzii frumos împachetate, tot le cumpăr pe credit, să pot degusta, precum un somelier extravagant, un soi de fericire cultivat din greu sub razele nopții. Sunt poet cu capul în nori, să pot să mă întâlnesc cu arhanghelii la mansarda viselor, singurul meu viciu este că nu știu să negociez cu timpul secundele zdrențuite. Insist să rămân de serviciu mereu și întârzii la masa iubirii...
sâmbătă, 31 mai 2025