Poetul

Poetul, de fapt, nu este altceva
decât rezultatul rușinos al adulterului
dintre o zeiță și pământeanul
care a surprins-o dansând pe muzica
bătăilor propriilor palme, preaslăvind-o
în templul inconștienței sale.
Poetul, ca orice pui ce a cunoscut zborul
dinainte de a se naște,
este abandonat de mama sa în cuibul
pregătit cu grijă
din oasele celui ce i-a fost tată,
un tată devorat de zeiță
pentru a-și dovedi credința
față de ceilalți zei, de a căror
pulpană se șterge smerită de sângele
încă neuscat de la gură.
Poetul, acoperit doar de puful
de semizeu, se aruncă din cuib
într-un picaj nesfârșit către pământ,
sperând că maică-să va veni să-l salveze
și să-l ridice în zborul absolut al undelor.
Poetul, sfârșește rănit în brațele
unei pământene, căreia va încerca
o viață întreagă să-i construiască
un ou sferic.