poetul

poetul pare sătul de clisee
dator poeziei
cine să-l înțeleagă
atâtea forme ciudate
deasupra un cer ca un graffiti ilegal 
în ochii speranței
se târăste o ființă abstractă
uite ciorile strigă 
un băiețel arătând cu degetul spre bolta înnegrită
poetului i se zbate inima 
hai la vânătoare de ciori
îl îndeamnă hârtia
lasă iubirile să încolțească alte iubiri 
tu vino si pune-ți cuvintele în arc si loveste
un fel de cupidon în poezie o mare de sânge
unde vânătorii cu părul blond si ochii albastri
au lăsat ciorile să zboare
în cosul cu hârtii mototolite