POETUL FĂRĂ HAR

POETUL FĂRĂ HAR

Poetul ce nu are har
Nu-l poate lua nici din Zohar
Şi nici din altă carte sfântă.
Poetul fără har nu cântă
Trupul gingaş de alabastru
Ori strălucirea unui astru
Ce luminează tandre şoapte.
Poetul fără har din noapte
Vede doar lipsa de lumină,
În faţa Lunii nu se-nchină
Şi n-are gând de dor să scrie.
Poetul fără har e vie
Statuie hâdă irosirii.
El nu-nţelege a iubirii
Nemărginire idolatră.
Poetul fără har doar latră
Cuvinte mult zornăitoare
El nu visează şi nu are
Vreo temere că nu-i iubit.
Poemul lui când e citit
Trezeşte doar uimire tristă
Căci sentimentul nu există
Şi nici nu are importanţă.
E merituos fără speranţă!
Poetul ce nu are har
Sfâşie coala în zadar!