E liber Eminescu, o știm cu toții-acum Și parcă se mai vede umbra lui peste drum... Se clatină pământul sub greutatea lui Și rezonează codrul când scrie dumnealui! Si scrie pe tulpini, pe crengi și chiar pe frunze Fără a ține cont de iernile ursuze, Fără a admira o primăvară- n muguri, Fără a răcori bobițele de struguri În soarele de august când domnișoare crude Se lasă dezgolite la malurile ude... Așa poetul trece prin anotimpuri toate Vrem să-i călcăm pe urme și-n picături de șoapte Să ne scăldăm penița ca mai apoi să punem Vers după vers, Înalte... ca tine vrem să scriem!
sâmbătă, 31 mai 2025