Poezia

Când creierul se-mbată
De amintirea șoaptei
Și mintea-i acrobată 
Prin florile de tei, 

Când inima-i regină
Și poruncește gurii
Să guste din lumină, 
Reverberând-o firii

Când în căușul palmei
Se zbat în aripi fluturi
Mânați de spaima foamei
A dulcilor săruturi, 

Când sufletul clădeşte
Palate de uimire
Și-n taină chibzuieşte
La ochii de safire, 

Se naște-o confidentă
Ce-ți lasă ca amprentă
O mică fantezie. 
Se cheamă... poezie.