Poezia din noi

Te-am văzut într-o zi,
După lungi aşteptări,
Am ştiut c-ai să vii,
Chiar şi fără chemări.

Am simţit că tu eşti
Suflet neînţeles
Şi c-avem un destin
În acest Univers.

Te priveam, fremătând
De trăiri şi de dor.
Şi-mi spuneam:
"Eşti la fel, ca orice muritor."

Poate-ai vrut mult mai mult
De la mine să ceri,
Dar stângace cum sunt,
Te-am redus la tăceri.

Şi-am trăit înc-o zi,
Fericirea în doi,
Contemplând şi iubind
Poezia din noi.