Am ochii obosiţi ascult pacea nopţii. Scriu versuri goale, fără sevă , fără viaţă. la o domnişoară anume gândesc, dar gândul mi-e mort buzele ei sunt uscate, ochii goi. eu nu văd, nu aud, nu simt nimic. Steaua bea argintul cu nesaţ, Luna aluencă leneş, eu mă trântesc în pat, corpul crispat, adoarme. Domnişoara dulce doarme, e un ideal, un vis ,nu e o fiinţă nevinovată. ah, o voi distruge cu nebunia mea, cu depravarea mea mintea zburdă pe câmpii precum un cal, iar steaua râde de mine. Mă uit la maşini, case, fier, fire, beton....înţepenite. nu au far, nu au viaţă, nici eu nu am putere să le critic, sunt un cadavru viu sunt o nălucă, sunt un mincinos, un vânt ce zboară în patru zări şi îmbrăţişează alte case, maşini, alţi copaci, munţi şi alte Domnişoare...
sâmbătă, 31 mai 2025