În poiana vieții mele, Ai sădit cu drag un pom, Ca frumoase păsărele Să îmi cânte, când adorm. Și te văd în vis, Tare mă dorești! Când te-ai dus, mi-ai zis Că tot mă iubești. Cu parfum de flori, Zumzet de albine, Mă trezesc în zori, Cu gândul la tine. Simt suflarea ta, Prin freamăt de frunze, Și nu pot uita Sărutul pe buze. Și alerg la pom, Îl cuprind cu dor, Dragul meu, scump om, Fără tine mor. Vino, viața mea, Tare-mi este greu, Tu îmi ești o stea Ce-o aștept mereu. Vreau în fața ta Să îmi cer iertare. Cât voi regreta Pentru acea purtare? Tu pe unde ești Și ce faci acum? Încă mai iubești Pomul de la drum?
sâmbătă, 31 mai 2025