Iată-mă din nou ajuns la cap de drum Când iarăşi am ales conducători de top… Plin de speranţe, doar gândul mi-l sugrum Că mă îndeamnă iar securea să îngrop. Prea mult am fost supus de-a lor minciună, Iar vise ce-am avut demult s-au ofilit! Nici nu mai ştiu de vremea va fi bună Şi nu voi fi din nou acelaşi surghiunit! Că mi-au vândut şi sufletul din mine De am ramas să umblu tot prin glod şi spini! Prin alte ţări s-au reclădit destine… Doar eu mi-am rătăcit copiii prin străini. Iar cei pe care-n frunte i-am ales, Atâţia ani m-au amăgit şi oropsit. Cu vorbe dulci m-au mituit ades De parc-am fost un neam beteag şi de găsit! Nici hunii n-au adus atâtea rele… De zici că nu s-ar trage din acest popor! Mi-au pus în cârcă datorii mai grele Şi m-au lăsat uitat cu gâtul sub topor. Dar poate fi-vor unii mai de treabă Ce încă n-au uitat de unde au plecat Şi n-or lăsa tot neamul ca o gloabă Să stea în şant mereu cu gâtul aplecat!