Când geme şi urlă şi tună În martie cerul cu ploi Soseşte-n stârnita furtună Din nou primăvara la noi. Ieri toată mânia naturii Urlat-a în văzduhul cu nori, Iar astăzi copacii pădurii Stau veseli cu proaspete flori. Dar omul când fost-a sărmanul Strivit de furtunile reci, El nu mai re-nvie la anul, Şi nu mai dă muguri în veci! S-au dus primăverile-i, toate, Şi iarna-l acopere grea, Nici vânt şi nici soare nu poate Zăpezile frunţii să-i ia.
sâmbătă, 19 aprilie 2025