Port crivățul pe umeri cu mimică de Crist, Mi-e rugul prea fierbinte, golgota mi-e hidoasă, Gonită prin ruine, la ropote asist, Cu luna de sub gene cuprinsă de angoasă. Prin site ancestrale mai scapără-un amurg, Cu degete de smoală îmi sperie lumina, Din stropi de orizonturi, cuvinte mi se scurg, Cum pinul de pe creste își deapănă rășina. Adastă, sub ispite, nămeții de tăceri, Silabele-s obuze pătrunse de tenebre (Ostatic în poeme, la glorie mai speri, Pășind, cu-nchipuirea, pe-un cer cu false zebre.). Port crivățul pe umeri, o haină mult prea largă, Cu frigul drept cămașă, înaintez spre stele, Transport domol Olimpul și rugile-mi pe targă, Am unică podoabă doar visurile mele...
sâmbătă, 31 mai 2025