Port la gât o cruciuliţă

Port la gât o cruciuliţă, 
Însă tot păcătuiesc -
Eu am atârnat-o-acolo, 
De Hristos să-mi amintesc.

Stă ascunsă sub o bluză, 
Nu mă-ncurcă cu nimic:
N-o văd eu, n-o văd nici alţii - 
E-un obiect discret şi mic.

Mi-amintesc doar câteodată
Că o port şi de-al ei rost,
Când de prea multe păcate 
N-o găsesc unde a fost - 

Se suceşte ruşinată, 
Parcă nici n-ar fi a mea,
Şi-o găsesc întoarsă-n spate, 
Şi-atunci vreau a o-ndrepta

Şi pe ea, dar şi pe mine, 
Greu cuprins de remuşcări.
Şi o-ndrept. Şi-apoi uit iarăşi... 
Şi mă las prins de-ncercări...

Am s-o port de-acum şi-n suflet,
Doar la gât o poartă mulţi -
În zadar te crezi cu Domnul
Dacă voia nu-I asculţi!