Mă-mbrac cu fiori de verde-ncolţit Şi vin să îţi bat la fereastră, În atrii vulcanul, nestăvilit, Se zbate cu-o forţă nefastă. Pe drumul spre tine am sângerat Păşind doar pe cioburi de stele, În palme ţin răni de vis îngheţat De temeri ciudate, rebele. Privesc la fereastră ca la Eden Pătrunsă de-o veche chemare: În micul pătrat,azurul etern Ocean de visare îmi pare. Răsună suav un cânt cristalin, În triluri bârfesc doua mierle, Foşneşte uşor un ram de măslin Ciocnindu-şi cerceii cu perle. Al cerului foc cu braţe-aurii Veghează tărâmul de vise, Cu zâmbete tandre şi purpurii O roză parfumu-şi deschise. * În juru-mi cortegiul rănilor vii Se scurge pe-un drum de suspine, Plânge un nor,cu lacrima-i gri, Privind la o lume-n ruine. Clipeşte,învins,un gând muribund Sub ploi de regrete acide, Simt că-n genune încep să m-afund, Îţi bat la fereastră...Deschide. 06.08.2015
sâmbătă, 31 mai 2025