te iubesc… dacă aş şti de ce atât până când ne sunt dăruite bătăile inimii, aşteptările, strângerile de suflet, îmbrăţişările, bucuriile, speranţele, regăsirile pragul casei spre tot ce am trăit şi nu știm uita chemăm, chemăm și ei vin, și ele vin copii și toate câte bucurii am mai primit, vom primi pe drumul vieții până când ultim dor ultimă tăcere se va numi te iubesc… şi ce bogaţi suntem după anii în care, uneori, orbi, am fugit de noi dormind pe pietre căutând cu ochii plini de lacrimi amintirile în care trăiam atâta fericire în viaţa noastră de aburi, de curcubeie, de ploi te iubesc… ducem în noi milenii şi clipe călători printre zile şi nopţi, munţi şi ape sau ai oraşului precum nişte arbori vibrând zările pline de porumbei albi umbre căutând lumina precum florile şi gâzele să nu pierdem cheia timpului-spaţiu în care doar sufletele intră mereu de pază neliniştii acestei arderi curate… te iubesc… milenii parcă au trecut într-o clipă de când ne ştim şi câtă viaţă s-a strâns în sufletul acesta de copil plângând, râzând când dimineţi, zile, apusuri, după dimineți, zile, apusuri.. lumina ta și a copiilor am ştiut cum îmi îmbracă sufletul ca un timp de frunze şi aripi care nu trece, ci vrea să mă înveţe braţele să strâng râzând peste preamultul speranţelor peste anotimpuri de trecut şi prezent ca prima femeie îndrăgostită strângând la piept bătaia inimii iubitului te iubesc… dar sfânt şi pământesc e iubirea se naşte în noi într-o clipă, unica din miile de clipe ale unei zile, ale unei vieţi în care rătăceşti fără să ştii unde şi ce întâmplare îţi va aduce seninul cerurilor aproape o ardere cum toate arderile simple ale firii spun unii... cum pârjoleşte însă, ca un astru, fiecare clipă din noi… din ce în ce mai neîndurător și uneori piere… o carte… o răsfoieşti nepăsător până îi simţi flăcările topind sufletul, apoi e un fel de zi mereu acolo o haină sau un sertar când vine timpul să înţelegi că se termină şi eşti pustiu întorci filă cu filă, ai vrea să găseşti undeva încă începutul, nu e însă decât o pagină în trecut, de regăsit nicăieri, nicicând _ Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025