- Pe trupul fragil trei armuri de titan, Abia pot păşi prin acest anotimp, Dezbracă-mă, tu, de nelinişti, Ioan, Şi, hai pe Uranus, la margini de timp, Să-mi spui că din lava acestui vulcan Cândva m-ai salvat, într-un veac de-nceput, Că-n spuma albastră a unui ocean Năvoade cu flori mi-ai întins. Te-am pierdut? Mă iartă că viaţa-i un curs fără sens, Dar demonii trupului meu se trezesc În dragostea asta ce arde intens Închisă-n armuri de titan. Te iubesc! - În noaptea de smoală te legăn în vis, Cu flori de cireș te acopăr când tu Adormi, Liliana. Din tot ce ți-am scris Nimic cenzurat, niciodată tabu, Pe pielea de fildeş, sub primele ploi, Când Venus privea prin perdele de timp, Și nimeni, pe-atunci, în afară de noi Habar nu avea că-n acest anotimp Izvoarele curg printr-o fantă de cer. De demonii tăi nu mă tem, ‘i-mblânzesc, Apoi te dezbrac de armura de fier Să poți înflori când îți spun: te iubesc! Liliana Trif & Ioan Grigoraș