Postumă

- Când plec te rog să nu priveşti în urmă
Pe cerul meu cum se adună nori,
Substituie-mi prezenţa cu un zâmbet,
Fă dragoste pe lună sau pe flori

În mijlocul poienilor albastre
Şi-atunci din raiul meu o să-ţi trimit
O lacrimă a fericirii noastre
Pe-un armăsar cu aur potcovit,

Să nu fii trist când trece-voi desculţă
Prin gândul tău, întregul adevăr
Îl vei afla abia atunci, iubite,
Când ne vor ninge florile de măr.

- Când pleci te voi urma precum o umbră
Și Styxul o să-l trecem amândoi,
Împodobind cu flori tăcerea sumbră
Vor înverzi troiene pentru noi.

În Eden or să pârguiască merii
Și fluturi albi cu buze argintii
Ne vor citi în pragul înserării
Din cartea „1001 poezii”.

Va ninge peste noi cu flori de aur,
Timpul rebel se va opri în loc
Și vom păstra în suflet ca tezaur
Poemele compuse-n nopți de foc.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș