Poveste

Atâtea fete-am sărutat,și Iadul
A-nlocuit,de-atâtea ori,iubirea
Târziu am înțeles că fardul
Oricât ar fi de bun,nu schimbă firea.

De frumusețe m-am lăsat tradus
De buze dulci,de părul lor bălai 
Însă ce credeți?Nu mi-au spus
Că toate-acestea nu mă duc în rai

Am fost naiv,și-am căutat splendoarea
În brațele ce le credeam divine
Dar răspunzând iubirii cu trădarea 
Au omorât tot ce-a fost bun în mine

Și astăzi mi-a rămas doar rima
Pentru c-am dăruit,nătâng,inima.