Poveste Odihnea pe câmp apusul Tolănit lângă un jugastru Şi-a scăpat din mână fusul Maica cerului albastru! Torsul lui prin foi se aude Rumegând la frunze verzi, Aripi mici de paparude Le-nfioară prin livezi! Pipa văii-şi toarce ceaţa În albastre cercuri mici, Peste prund şi-arată faţa Un pui hoţ de licurici! Eu aştept cu firea toarsă Fir de vânt să vină-n zbor, Să-mi adape buza arsă C-un sărut, încetişor! Tremură o stea subţire Chiar la cer în bătătură, Şi se umple a mea privire De-o albastră băutură! Stam cu zâna în livadă... Teiul respira încet, Stelele lăsam să cadă Peste visul de poet. Pe când Luna pe un nor Şi-a lăsat încet inelul, Şi obraznicul, de zor, A fugit cu el, mişelul... Zarea-n roşu se înfioară Cu elanul unui ţel Un inel încet coboară La draga mea, pe degeţel Pe când Luna plângăcioasă La măicuţa cerului S-a dus rea şi arţăgoasă De dorul inelului! Ascultând-o cu răbdare A pornit încet spre noi Cu petalele de floare, A venit peste trifoi Maica Cerului cel Mare Să-şi ia... fusul înapoi! 23.10.2011
sâmbătă, 31 mai 2025