Pe nisipul Mării Negre, strălucind diamantin, dormea micuţa sirenă cu buze ca de rubin. Alge verzi în negre plete, şirag de mărgăritare, corali roşii o-nveşmântă, are o faţă zâmbitoare. Pe ponton, o siluetă desprinsă din vise, privea micuţa sirenă care îl vrăjise. Un fior trupu-i străbate ca flulgeru-n noapte, prevestind o aventură plină de dulci şoapte. Vocea ei melodioasă, de sirenă-ndrăgostită, îl atrage-ntr-o poveste de iubire împlinită. Îşi trăiesc sub clar de lună clipa de iubire, ea dispare-n valuri albe pentru nemurire. Întins pe plaja pustie, soarele-l găseşte-n zori, cu o mică perlă-n palmă, confirmarea viselor.
sâmbătă, 31 mai 2025