cum se năruie totul şi-n urmă se-aşterne uitarea rămâne doar clipa când tu-mi erai înaltul eu ţie aripa să-ţi fie întreg zborul dar cum sorţii nu ne împotrivim nesfârşit ne vom căuta purtând pe aripi celeste ca o pedeapsă ori poate un dar neterminata noastră poveste tu mereu când apui eu de-atâtea ori să răsar...