Stigmatizaţi de iarnă şi de frig Te strig sau poate doar voiam să strig, Te chem sau poate doar visam că vii Să desprimăvărăm analogii Între a fi etern sau a nu fi. Te-nchid sub gene ca pe-un vis ciudat, Dar mă inunzi subtil, premeditat, Parafrazând o vreme ilegal Destinul ca pe-un joc accidental, Distanţa dintre noi... Ce salt mortal! Abreviez nelinişte şi frig Te strig sau poate mi-am dorit să strig, Te chem sau ai venit şi nici nu ştiu Că-n lumea noastră s-a făcut târziu Şi numai tu mă-ndemni să tac, să scriu... Noi suntem alţii ca şi cum n-am şti, Pierduţi între a fi şi a nu fi Într-o poveste roz cu vise gri.