Auzi, iubito, caii? Scăpat-au din poveşti Aşteaptă mâna mică Prin coamă să le-o treci. Sălbatec muşcă aer în ochi li-s drumuri trase şi muşchii lor fierbinţi Ni s-or topi în coapse. Cu ei suflăm odată – Pe gâtul încordat Noi ne-om lipi obrazul De-un gând păgân brăzdat Nu-i vom mâna niciunde - ştiu singuri drumul alb Aşteaptă doar sa râdem şi s-or porni la trap şi-apoi iuţi-vor pasul Cu inimi alergânde Azi vom uita, iubito De rănile trecute. Vor alerga, iubito şi vor muşca din soare Simţind al nostru sânge Scăpat din încordare. şi apoi adormi-vom Pe spatele lor lat împreunând în braţe Dorinţă şi păcat… Auzi?…Ne-întreabă caii Tăcând din ochii buni: Ne vor purta şi maine, Sălbateci şi nebuni?