În mine palpitã de mult o culoare Crescutã de-atunci, din faptul de doi Un fapt ce-a pierit ca-într-o joacã stupidã Cu cioburi de inimi şi ochii strigoi. Strigam cã iubim cu unghii vârâte Acolo, ‘ntre coaste, în doruri nãtângi Strigam cã iubind nu-i rost peste lacrimi Regrete s-aduni şi vise sã frângi Banal ne-îmbãtam cu iz de cerşafuri Hrãnind împliniri din pãgâne beţii; Flãmânzi aşteptam ca noaptea sã cadã Pândind cum în ochi se-aprind focuri vii. Culoarea aceasta scãldatã în noi Pastreazã-amintirea din mugurii copţi Şi creşte târzie din ce nu mai e - Scenariu grotesc dintr-un film cu netoţi Ei, cum crezi acum c-aş putea peste alta Culoarea aceasta eu s-o aştern Şi ea, învelitã-n culoarea pãgânã Sã-întoarcã spre mine un zâmbet matern?
sâmbătă, 14 iunie 2025