Poveștile

Au fost demult, tare demult,
Au fost ca niciodată
Povești ce stam să le ascult
De fiecare dată!

Chiar și moș Ene asculta
Când povestea bunicul!
În sobă focul se-alinta
De forfotea ibricul!

Și câți viteji nu se luptau
Pentru o Cosânzeană!
Doar ochii mei se închideau
Răpuși de câte-o geană.

Veneau în zbor, pe-aripi de zei
Lovind cu buzdugane,
Culcându-i la pământ pe zmei,
Prinzându-i în capcane!

Și-apoi mulțime de-aventuri
De-a lui bădița Creangă,
Cu ale lui cimilituri
La inimă să-ți meargă!

Multe erau poveștile
Cu feți frumoși și zâne!
Le ascultau și cloștile
În nopțile senine!