„Între noi doi cea mai profundă este Necunoscuta cerului poveste, Te rog, iubite, stai şi cercetează Ce pui de înger viaţa ne-o veghează...” Liliana Trif - Îngenunchează cerul înc-o dată La marginea răscrucilor de drum, Un înger doarme obosit pe-o piatră, În lumea lui e linişte acum. Pe crucea albă picurii de ploaie Par lacrimi reci din ochii unui Crist Uitat între orgolii şi războaie... Pământul e-un imperiu tot mai trist. Doar eu te-aştept la marginile zării, Dar parc-ai fi pribeag pe-un alt pământ, Departe, undeva, la ţărmul mării În noaptea Învierii prin Cuvânt. - Capitulează înc-o dată timpul, Captiv într-o icoană de demult, Şi îngerul tresare în răstimpul Dintre un veac şi-o clipă. Îi ascult Poveştile celeste neştiute, Le scriu apoi pe cerul altei lumi Şi-aceste adevăruri absolute Te rog, de dragul meu, să ţi le-asumi Şi să mă crezi, Arhanghelii coboară În fiecare noapte pe pământ, Să-ndepărteze tot ce ne separă Şi să ne-adune-ntregi într-un cuvânt. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Ca și cum am împărți aceeași inimă - Editura PIM Iași - 2016
sâmbătă, 31 mai 2025