Sunt zeci de ani de când nu am mai fost acasă, Revăd iar munții dragi, pădurile bogate Și colo sus în deal e casa bătrânească Ascunsă-n înălțimi, pierdută printre sate. Casa e pustie, pereții scorojiți, Totul împrejur e parcă fără vlagă, Pomii din grădină sunt acum sfrijiți Lipsiți sunt de iubire de o viață-ntreagă. Mă-ntorc în amintiri,când, odinioară, Copil fiind jucam fetele din sat, Obrăjori în flăcări, molcomă,sprințară, Cosițe-mpletite niciuna n-am lăsat. Una mi-a fost dragă flăcău atunci fiind Când alergam pe deal trăgând-o după mine, Si din orice râdeam, vorbeam, visam trăind Clipe minunate în zilele senine . Pajiștea-nflorită mereu ne aștepta Cu maci și musețel, culori în armonie Și arome fine iar când se înnopta Priveam înmărmuriți a stelelor făclie. Si sărutări fierbinți, îmbrățișări cu dor, Iubiri ce nu se spun în taină le-am trăit Iar visuri, jurăminti, toate la timpul lor M-au făcut să simt că sunt tânăr, fericit. Am regăsit-o iar cu gândul împăcat Pe fata cu cosițe și obrăjori măiastri, E-o doamnă mândră-n sat și încă și-a păstrat Aceeași strălucire în ochii ei albaștri. Căprar Florin Sursă foto - internet
sâmbătă, 31 mai 2025