Stăteam spate în spate ca două universuri paralele. Nu ne atingeam conturul viselor, catifeaua pielii, nu ne aventuram peste graniţa straielor nevăzute. Eu cu faţa către peretele tâmplei, tu cu faţa către peretele inimii, eu alergând pe câmpul bucuriei, tu înotând în realitatea culorilor. Stăteam spate în spate ca două ape ce se întretaie când şi când, la o răscruce de gând roditor, lângă o baltă de singurătate. Rămân pe fagaşul firescului, nu mă întind peste semne înspre masca vieţuirii. Când apele se vor revărsa peste maluri vom cunoaşte îmbrăţişarea. Stăteam spate în spate, doi călători cu ochii scrutând busola inimii, eu cu spatele către centrul vieţii, tu cu spatele către malul plăcerii, eu ascultând freamătul ierbii, tu cu privirea pierdută în zare. Continuăm căutarea în labirintul ce ni se aşterne între omoplat şi impulsul zvâcnirii, între braţe şi pulsaţia mişcării spre fericire, tot spate în spate, de la distanţa viziunii, până vom fi atraşi de mirajul altei poziţii. (30 august 2015)
sâmbătă, 31 mai 2025