Prăbușire

Din doi în doi am numărat iar pașii
făcuți cândva pe-o margine de stea
când peste vise, noi eram luntrașii
pe coaja unui măr ce strălucea.

Neștiutori, în urma noastră, luna
pășea timid în straie de argint,
te întrebam, mă întrebai întruna,
unde-i iubirea-n vastul labirint.

Doi rătăciți pe căile astrale,
căutători fără să știm ce vrem,
călăuziți doar de chemări bizare 
ne-am prăbușit banal într-un poem.

Din drumul nostru, astăzi încheiat,
în palmă țin un fulg înlăcrimat.

Adina V.

16.12.2017