Prăpastie

Înăuntrul meu 
S-a iscat o prăpastie
Iar pe margini se scurg picături 
Din sângele care cândva îmi pulsa 
Prin întregul trup îmbătat 
Iluzoriu de-un amor pustiu. 

Din piatra seaca 
Nu are ce sa mai rasara;
Doar atât mai stie inima:
Sa bata în virtutea inerției 
Pana când o viață o ia de la capat
Sau se sfârșește sub un soare torid. 

E târziu. Prea mi-e dor de mine...
Pe unde oi fi iar?
Cred ca m-am rătăcit printre cioburi
Sau printre trunchiurile fără suflare.