Are și prostia munții dumneaei, numai că aceștia sunt mai ciudăței: atârnă în jos, parcă-s stalactite, tentând grațios aere-alpiniste. Pe versanți găsești, mereu, pierde-vară, urcând făr-a ști că, în fapt, coboară. Cei mai nătăfleți, în pisc de-adâncime, se văd câștigați chiar și-n profunzime.