Este prea mic Pământul,să pot alta ca tine S-o am drept companie,în serile senine Și nici cristale rare,nu pot a ta privire S-o poată egala,în a ei strălucire E prea puțin și cerul,cu-albastru-i infinit Să poat-a măsura,atât cât te-am iubit Și nici întreg decorul,cu-ntinderi lungi de ape Nu poate amintirea-ți,din mine s-o îngroape E prea puțin cuvântul,să pot a te descrie Și nu-mi ajung versete,nici chiar de-ar fi o mie. Cu siguranță-mi este,mult prea încet și glasul Să pot a cuvânta,cât vreau să îți văd pasul „Prea mult”!Cuvinte-n stare să descrie Cam toate sentimentele,ce le trezești tu mie Și prea?A da!Mult prea ușor îmi este De când te știu să spun,că viața-i o poveste!