Dintre toate-n lumea asta Ce ni-s date să le-avem Prea puţine noi vom lua Şi-acelea cu greu putem. Şi sunt pline cu durere Când le ducem spre sfârşit Iar rar câte-o mângâiere De-a simţi visu-mplinit. Dar le-om duce gânditori Ca-ntr-o zi prin ultim pas Vom fi stele-n cerul mare Căci atât ne-a mai rămas. Sau doar frunze rupte-n vânt Care nu îşi găsesc locul Rătăcind făr-un destin Prea departe-i dus norocul. Iar din toate câte-n lume Ce ni-s date şi-am avut Am luat poate prea puţine Şi pe-acelea le-am pierdut.