*între două respirați*i sunt iubita ta dar nu pot veni singură la întâlnire îmi scot cimitirele la plimbare las acasă doar soclurile limba vorbită de ele e scoasă demult din uz iele zălude tatuează orbite la încheietura viselor când te mut din abisul coapsei drepte în stânga răstignirii nu pot fi tabloul încartiruit în rama războaielor tale am în mine un ocean de geneze să împrimăvăreze pupila așteptătoare rochia flutură ușor printre morminte cordon ombilical coase în urma acului inimii căi lactee fulgerele pot să bată passo-double pe linia frontului îți plasezi marionetele idealurilor morbide soldățeii de plumb umplu tranșee forturi mestecă secunda canibală în care te-nchizi cum de nu vezi tremurul cărnii zdrobite și mergi pe cheaguri de sânge ochiul se zbate de gratii clădește foișoare din care destinul te privește și râde sardonic sunt iubita ta aş fi putut fi steaua de mare mai ști îţi aşeza cândva meridianele magiei pe ghizdurile fântânii tu coborai ciutura în adânc și candoarea ta schimba filtrele zilei în așa fel încât dumnezeu să râdă să râdă pe toate perimetrele gurii ce varsă iubire sunt iubita ta și-ai umplut cimitirele-n mine e inutil să decupezi pupila din piele nu-i un joc inocent căruia să-i schimbi polii după dorință am brațele pline de cratere și tu încă râzi orb și-ți muți soldățeii de plumb răstorn tabla de șah a luminii
sâmbătă, 31 mai 2025