Îngheţau cântece de viori Pe buzele ei. Din zăpadă se formau dirijorii Inimii ei. Pe gâtul ei curgeau înflăcărate, Picături de vinuri scumpe, Iar osul cel alb şi puternic permitea Vinului, umărul să-l inunde. Genele ei clipeau picuri de soare, De-i scânteia privirea, Iar apele zâmbetului-i purtau la vale, În sticle de cristal, amintirea. Printre degete-i se scurgea Cerneala moartă, Pe piele-n mâzgăleli îşi desena Viaţa ei toată. Ce trist şi greu suspinu-i cade, Ca un bolovan de metal în cap. I-a trebuit jocuri cu iele Şi-a încheiat al diavolului pact. Doar ochii-i mai sunt: goi Şi fără suflet. Şi-ntr-o zi, şi noi şi voi, Vom îngâna un cântec. Un cântec de vioară, îngheţat, Pe buze şi pe urlet..
sâmbătă, 31 mai 2025