Presimţire

A Italiei libertate
Va insufla o nouă viaţă
Legioanelor uitate
De la Dunărea măreaţă.

Şi-n curând ginta latină
Răsări-va ca un soare,
Acoperind cu-a sa lumină
Celelalte mari popoare.

– Spune-mi, inimă ferice,
Pentru ce tresari cu fală?
Pentru ce răsuni aice
De-o cântare triumfală?

Trista lume-acum îţi pare
Luminoasă şi-nflorită;
Presimţi tu vreo soartă mare
Pentru ţara mea iubită?

– Dar! o scumpă prevestire
Vine-n taină de-mi şopteşte
Că-a românilor mărire
Azi în lume se urzeşte;