Pe aleile parcului în noapte se văd felinare Și-un tânăr trist care are-n mână o floare. Stă pe o bancă și tot așteaptă să vină, Iubita ce-a plecat și-a uitat ca să mai revină. Vine des supărat și-o așteptă acolo mereu, Gânduri negre aleargă parcă în jurul său, Așteptă plimbându-se înainte și-napoi, Cum se plimbau ca îndrăgostiții-n doi. A îmbătrânit de când tot așteaptă în zadar, În fiecare zi cu flori în mână pentru ea iar. Vremea rea a venit și el se plimbă-n parcul pustiit, Trist ridică brațul și-aruncă floarea cu care-a venit. Se gândește că poate la Domnul se duce Și poate-o întâlnește pe drum la răscruce. Pleacă pe drum de ploaie și merge mai departe, Norocul îl urmărește-n lucrurile toate. El va rămâne la Domnul în așteptare, Acolo-n cer poate s-o mai caute oare? O zeiță apare cu-n gram de speranță Și sunt acum tineri întorcându-se la viață!
sâmbătă, 31 mai 2025