Cartea nopților albastre. Prezent continuu Îmi pun speranţele în păr, lumina o-mpletesc cu cerul, las liber, către nori misterul, te-aştept în albul florilor de măr. Întorc clepsidra, să-mi rămâi într-un prezent continuu, blând, pe margine de stele stând, parfumul florii de lămâi. Şi cum se scurge-ntors nisipul, la margine de vis din noapte, se-aud cuvinte-n calde şoapte, ce-mi luminează magic chipul.
marți, 17 iunie 2025