Prezența ta mereu în gândul meu...

- Ne tot mințim frumos că ne iubim!
(- ce-nseamnă oare asta pentru tine?!).
De câte ori credința ne-o-ngrădim,
Ne amăgim, cu ea, că este bine.

- Ce-înseamnă pentru tine:"- te iubesc!"?
Când mă adormi cu un sărut pe frunte.
”- Este aievea ceea ce trăiesc?!”,
Sau e mirajul nopților pierdute.

- Visez cum mă atingi pasional!
Cu sufletul ce-ți șade lângă mine.
Și nu e vis sau poate gest banal,
Ci sentiment ce mie îmi convine.

- Ori gândul ce-a pornit dintr-o trăire!
În adevărul ce cu greu îl deslușesc.
Întrezărind cumva a mea menire,
- Și faptul că de mult eu ... te doresc!

- Am împlinit un secol de iubire!
(de când o tot tânjesc și ți-o tot caut).
- Nu este doar o simplă amăgire!
Sau disperarea vieții, chiar vreun fault.

- Prezența ta mereu este în gândul!
Ce sângerează-n fiecare clipă.
Iar pansamentul vieții ți-e cuvântul,
De care tu nu faci nicicum risipă.

Brăila, august 2017