Timpul tot fuge și iar fuge - Îl poartă-n zariște bălanii Și pierde pentru unii fulgii, Iar pentru alții lasă anii. Ninsoarea vremilor trecute Tăcută fulguieli insistă Și cresc troienele cărunte În amintiri pe tâmpla tristă. Rămâne-o iarnă-nzăpezită În stele mici, nerepetate: Istoria-i prea obosită Să le admire azi pe toate. Se înfoiesc fălos olimpuri Pitice, cerul vrând să rupă, Dar un sfârșit de anotimpuri Disprețuindu-le le-astupă. Și pe câmpia largă-ntinsă Albește strălucind uitarea Rămâne numai vreme ninsă Și tot continuă ninsoarea. Eu m-am oprit în ea pe-o clipă Punându-mi inima în mână Și-am scris pe-omăt cu o aripă Piscu-n istoria română. În codrii de argint bătură Izvoarele în curcubeie Și-a gerurilor armătură Înmiresmă plăpând ca teii. Fui uluit că în sluțirea Ce a cuprins întreaga lume Mai poate-a declama Iubirea Atâta vis de la un nume. Dar el precum e mărțișorul Purtat în piept de-ntreaga Țară ... Eu „Eminescu”-am scris cu dorul Să fie iarăși primăvară! Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025