O goangă , parcă şi mai mică Decât oricare furnică, Se găsi a speria Tocmai pe fetiţa mea… Dintr-un singur bobârnac (Nu ştiu nici eu cum am dat) O aruncai într-un strop. De apă. Tocmai la mijloc. Speriată de-`ntâmplare Gâza sta în nemişcare. Acum, crezând-o înecată, Fata se porni îndată Să plângă sfâşietor. De ! omoru`, tot omor… Frumos îmi şade-acuma mie, S-ajut o goangă să învie?
sâmbătă, 31 mai 2025