- Ce nopți de jar, ce dimineți argute Am petrecut an după an în mai Când sânii mici ca niște pergamute Mă fascinau șoptind flămânzi mai stai Că primăvara chiar de e nebună Are în ea dulceață și fior Și ne iubim andante, cu furtună, Când buzele se-aprind lângă picior. Și anul ăsta mai, întâi să fie O zi și-o noapte plină ochi de foc Și-am să pătrund în tine poezie Că ard intens, nu mă consum deloc. - În nopţile lui mai atâta floare A nins dintr-un salcâm, pierduţi în fân, Departe de priviri iscoditoare Am fost a ta, mi-ai spus să mai rămân, Să-ţi fiu hotar de tihnă şi descântec Furtunile ce vin să le dezmierd, Când mâna ta-mi alunecă pe pântec Pe orice timp mizez ştiu c-o să pierd Şi totuşi mă predau, conştiincioasă, Când îmi şopteşti: „Te rog, iubito, hai Să îmblânzim cea mai capricioasă, Cea mai frumoasă zi din luna mai.” Ioan Grigoraș & Liliana Trif