Prima zi ... A prins câte-un fulg La început de iarnă, Domol, să se cearnă Apoi să se-aștearnă Pe case, pe burg! ... Ici-colo-i zăpadă, Mici pâlcuri albii Din fulgii zglobii, În ochi de copii Sclipind să se vadă! ... Câte-o frunză, arar, Se leagănă-n vânt, Foșnind spre pământ, Să-și găsească mormânt Pe străzi, pe trotuar! ... Fuioare de fum Se ridică spre cer, Se pierd, apoi pier Destrămate de ger Și se așează pe drum! ... Privesc din fereastră Ochi mari, temători Printre speriatele flori Îmbrăcate-n culori, De orhidee albastră! ... Zăpada devreme Spre seară s-a dus, De parcă s-a scurs De acolo, de sus În meditații boeme! ... Așa a fost prima zi, Ca o timidă iscoadă, Cu primii fulgi de zăpadă, Sclipind să se vadă În ochi de copii!