Primăvară

primăvară

Văzduhul, orgă nebună,
bate vântul când e lună,
în adânc de apă vie
se văd umbre de stafie
şi-n lumina ce inundă
se zbat zeii în osândă
şi de-atâta cer şi soare
joacă inima şi sare,
zburdă falnic şi înoată
pe câmpia-nrourată.
Primăvară,-foc de-argint,
niciodată nu te mint,
faci ce faci şi mă aduni
dintre frunze şi furtuni
şi în luna lui april
mă faci  să mă simt copil.
Lângă orga mea de lemn,
aş vrea ca să mor solemn,
sfâşiat de-atât tumult
lângă doina dedemult.
De tristeţe nimănui,
nici ce fac, nici o să spui,
în străluminarea mea
m-apasă armura grea,
ca o lebădă uşoară
aş vrea să păşesc în vară,
şi aşa, Doamne, zburând,
să-mi las pletele în vânt,
crengile să-mi înfrunzesc,
ca un dar dumnezeiesc.