- Un vis ciudat simt că-mi descalță noaptea Și globurile de cristal se sparg Ca stelele lovite de catarg, La fel ca ieri și azi, în ziu-a șaptea, Când cerul e o linie subțire Pe pojghița de gheață de la mal, Că-n anotimpul ăsta anormal Și zloata parcă e o siluire A soarelui din primul nostru marte, A lacului cu ochi de diamant Pe care astăzi ninge aberant Și-i luminat de felinare sparte. - Sub scuturi de oțel timidul soare Înlănțuit de Eol stă ascuns... Tăcerea mea la tine a ajuns Sau rătăcește încă prin ninsoare? Mă dor cocorii-ntârziați și tu Pe unde faci orații despre vreme? Pădurile se pieptănau devreme, Purtau magnolii albe ca desú. Nu seamănă nimic a primăvară Și totuși, undeva, ascunsă-n noi, Pe trupul biciuit de-atâtea ploi, O floare cere dreptul să răsară. Ioan Grigoraș & Liliana Trif