Mi s-a destăinuit aseară Primul Om, Care-a atins pământul din planare, În zborul său prin vârfuri reci de pom Şi-a destrămat subit orice-ntrebare. Şi se făcea din oră ora lungă A ultimului ceas fără pendul, Spre minutarul meu dorea s-ajungă, Dar în oglinda mea simți recul; Probabil se-ndrepta spre ţărmul tulbur Al mărilor sinistre de azot, Probabil dezbrăca de orice murmur Orice răspuns ce l-aş fi dat. Nu pot Să-ntorc din zborul lui pe omul care S-a prăpădit pe drumuri, care duc La marginea uitării, când vapoare Se răstignesc pe colţ de cer uituc. Dacă se-mparte infinitul în trei acte, Atunci mă-mpart şi eu ȋntr-un binom Şi fiece binom dacă se-mparte, Mă voi destăinui şi eu Primului Om. 16 septembrie – 26 noiembrie 2016, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025