...de la capăt nu venea altoirea fântânii lăsării sau ridicării pe vârfuri în oglinzile mării nici zâmbetul fiarei prin întoarcerea-n loc flacără în trupul cuvintelor nici piatră în ochiul pădurii spulberării în crug sau poate o!cât de greu a învăța cu glas tare istoria mâinilor ce în fiecare secundă dintre tine și prag țipătul hialin a tăcerii dezleagă...