Prin ploaia frunzelor de toamnă La pieptul meu am să te strâng Să uiţi de tine, dragă doamnă Şi cu-n sărut am să te frâng. Îți voi zdrobi cu patos sânul Și te voi bea ca pe-un absint, Iar de-mi voi pierde pe drum șirul Mă vei lăsa să te alint. Voi cerne roua dimineții Ce-mbracă florile târzii S-o pun la temelia vieții Întrun sărut de rapsodii! Chiar dacă norii de furtună Zidiri vor pune-n calea mea, Cu sărutarea mea nebună Voi dărâma chiar și o stea! Iar din a ei raze fărâme, Corolă îți voi prinde-n păr Și mă voi stinge-ntrun tăciune Pe brațe cu parfum de măr. Cărările vor fi covoare Prin care pașii tăi desculți Vor căuta alte izvoare Pe unde-aș vrea să mă asculți. Vor înflori din nou salcâmii Peste-ale tale gene lungi Și alții povesti-vor lumii Cum tu în brațe mi te frângi!
sâmbătă, 31 mai 2025