Pe-un petec de pământ îmi scriu sentința Mă leagă amintiri de vechiul lut Îmi strig prin gesturi oarbe neputința Regretul greu că-n lume m-am născut.. O umbră-mi șade-n ceafă, mă obligă Să mă sufoc de temeri..asta-i viață?! Satan rânjește...sacadat mă strigă Satisfăcut că nu mai am speranță.. De ce să-l las să îmi distrugă crezul?! Cu-ai săi discipoli îmi va fi călău De nu-mi voi aminti că am botezul Prin care m-am legat de Dumnezeu... Odaia-n care stau mă persecută Prin izul ei de mucegai și smirnă Vreau să mă-nchin..dar mâna nu m-ascultă Mi-e amorțită de prea multă vină... Prin rugăciune-mi voi închide rana Și trupu-mi voi putea să-l dezmorțesc Din transa-n care m-a-ncuiat Satana Voi evada doar pentru că-mi doresc! 4.10.2017
sâmbătă, 31 mai 2025